De la -30 de grade, la -7 grade este o diferenta clara, chiar daca apa inca nu se dezgheata. Dar ne mai putem scoate o pereche de izmene, de ciorapi, bem ceva mai putin ceai, iar masina porneste mai usor.

Si daca tot veni vorba de inghet, asteptam si noi cu nerabdare acest fenomen, doar-doar de-om putea infinge si noi ţăruşii in terenurile noastre de la Hălchiu.

Dar nu e problema! Iarna are si ea farmecul ei incontestabil!

Prin ochii lorzilor…

Cine sunt lorzii? De aceasta data, nu mai suntem noi, sunt doi caini campioni – Lord, cu multiple premii si trofee, – si Landy, viitoare detinatoare de premii si trofee.

Satul Sirnea face parte din Comuna Fundata, fiind locul de intersectie nu numai a doua judete, ci si a doua regiuni istorice: Tara Romaneasca (sau Valahia) si Transilvania. Adica intalnirea dintre Regat si Imperiu.

Foarte aproape de spectaculosul pas Rucar – Bran, dar si de cunoscuta localitate Bran, satul Sirnea este totusi departe de tot ceea ce inseamna tumultul oricarei asezari urbane. Pasuni, brazi, aer tare, caprioare (cred ca sunt si ursi dar nu vrem sa va speriem…), dealuri si vai, izvoare, case uitate de timp, capite de fan – toate acestea intregesc o locatie cu un farmec unic: satul Pestera.

Va lasam sa admirati cateva peisaje realizate la ultima zapada, in Ianuarie 2009, cu mentiunea ca nici o poza din acest filmulet nu a fost prelucrata; totul este natural, ca si locurile unde au fost realizate pozele!

Cu toate ca in luna Octombrie iarna a avut o tentativa de a ne surprinde, mai mult sau mai putin placut, deabia acum putem spune ca iarna a venit asa cum se cuvine. Mai ales intr-un oras la poale de munte precum Brasov, e trist peisajul fara zapada.

Lasand la o parte aglomeratia de pe sosele, haosul din transportul in comun si alete inconveniente aferente, Brasovul devine orasul de Craciun pe care l-am dorit.

Si daca in oras e frumos, va inchipuiti cum este in satul Sirnea: un taram de basm!

Va las sa admirati cateva peisaje din zona satului Sirnea, inundat de alb si zapada.